“Light –motilitatea” organului “media”

  

      „What Missing the Newspaper Means” – Cu asta as incepe o vasta cercetare anatomico-sociala a efectului produs de media:

      “ Ce ar insemna disparitia presei scrise?”

      Utilizarea ziarului – mai mult decat o sursa de informatii, acel instrument de sprijin, de interpretare, de instigare si manipulare – un catalizator perfect al organului “anatomic –media”! De ce anatomic? Pentru ca imbraca scheletul complex al sistemului general: politic, social,cultural, religios, educational..etc

      Comentariile, analizele, editorialele, sunt folosite ca punct de plecare pentru formarea opiniilor, devenind mai tarziu un indrumar al vietii zilnice. Asta face sa existe media, dinamica ei, motilitatea organului ei functional si nu numai – evadarea ei din mediul imediat al rutinei, atrofiind parca circumvolutiunile impactului direct…stimuland neuronal postura sezutului sau staticul acces informativ hamangian:    stam sa citim sau sa gandim: in baie, in holurile hoteliere, in pat, la micul dejun, in salile de asteptare, la medic…etc. Peste tot acelasi efect “folded-style” al unei anatomii injumatatite vertical: “Ne asezam – sa ne informam!”

      De ce am ales ziarul? Pentru ca la inceput a fost cuvantul…traseul transhumantic dorea marturie: “S-a scris despre ceea ce a fost, sau despre ceea ce s-a vorbit?”

      Media inseamna informatie…informatia e o moda, moda cere un stil, iar stilul cere apreciere, valorificare, motivatie, progres, marturie. S-a creat media pentru ca era nevoie de noi si am uitat ca noi eram, suntem si vom fi! Dar daca nu stim asta cineva trebuie sa ne aminteasca… si cum asta daca nu printr-o resuscitare in care regresia spontana induce uitarea monumentala a realitatii subiective, prin crearea altor realitati, ideale, utopice sau potrivite, dar menite individual, sub formatul turmei.

      Mergem cu “jalba-n protap” daca ni se spune si cerem dreptul de a fi – daca ni se arata! Dar cum sa ni se arate fara un instrument predefinit, predictibil, cu reguli simple si utilitare, numai bune sa ne creasca adrenalina la nivel olfactiv si auditiv. In acest context media devine lauza post-pasoptista, pentru ca deja nasterea cutiei dinamico-vizuala nu mai e prematura.

      Nu se mai cere un incubator pseudo-creativ, omul poate vorbi in spatele sticlei, iar efectul de turma e inlocuit elegant, prin manipularea remote-ului cu a tastaturii: 

      Media- virtuala se naste intr-un sistem idelologic suprimat si abolit de factorii socio-politici, incat evident vorbim despre informatia pe panza sau pe sticla.

      Avem televiziune! Avem internet! Avem cinematografe! Avem media!

      Sistemul social nu mai face fata modificarii informatiei genetice, daca individul se naste cu “uitarea de sine”, trebuie sa existe un surogat plauzibil noii identitati umane si daca masa individualizata ierarhic nu mai poate fi acoperita strategic, sistemul a creat o noua “providenta” activa, dinamica, apta de a convetui regulilor si de a le metamorfoza intr-o ideologie noua care sa medieze si sa distribuie aceeasi sursa manipulatorie la nivel global.

      E un marketing religios, politic, educational de substrat, care incepe cu un diafilm sigur si concis – “Vrem sa stim!”

      Oamenii se nasc singuri, iar intalnirile ad-hoc deveneau o dependenta clara in nevoia de socializare:

      Avem televiziune – nu mai suntem singuri.Auzim voci care vorbesc prin camera.

      Avem internet – nu mai suntem singuri. Putem scrie vocilor din camera.

      Avem presa – nu mai suntem singuri. Putem citi despre vocile din camera. Aceasta sfera perfecta se va numi retea informationala, iar efectul globalizarii ei este pur piramidal, ciclic, sinusoidal si de ce nu – dictatorial.

      Suntem sclavii mediei, sau creatorii ei? Iata o intrebare mai mult retorica, la care nu asteptam feedback. Omul iubeste cu urechile, sa-l ajutam sa nu capituleze in fata prejudiciilor realitatii individuale. Iata un prim ajutor – individului:

  • INFORMARE – curiozitati, siguranta de sine prin intermediul cunoasterii, terapii digitale, auditive, epistolare.
  • IDENTITATE PERSONALA– clone pseudo-vizuale, apreciere, modele preluate, identificarea cu un non-eu- mass-median, “self-mirror” sau “other self”, dorinta de afirmare, “pointed-finger”, efectul refulator-defulator”, etc
  • INTEGRARE SI INTERACTIUNE SOCIALA – intelegerea mediului in care traiesc ceilalti, regasirea in ei, prin ei, cu ei; crearea surogatelor in nevoia socializarii, stabilirea conexiunilor cu familia, prietenii, societatea.
  • DIVERTISMENT – daca sistemul ne-a dat “uitarea” si traim cu o amnezie sociala a sinelui, sistemul ne ajuta asadar sa evadam din realitatea premergatoare cautarii personale, usurandu-ne existenta printr-o terapie oarba dar estetica, tangibila, posibila, accesibila. Suntem stimulati prin media, cream fericirea oculara de amploare si ne linistim zbuciumul launtric. Suntem niste “vizionari” tardivi in plina hibernare a constiintei de sine, dar suntem bucurosi ca toti suntem in aceeasi cutie ireala, nici unul nu e mai favorizat decat altul aparent.

    Mass-media – apoteotic definita ca unica sursa a unui unic traseu: – omul se naste, se educa si auto-educa, slujeste unui sistem idelogic standardizat, si moare in acelasi sistem. Simplitatea cu care pasim vertical pe aceasta sfera are si ea obiceiurile ei.

      Suntem intr-un razboi informational de miliarde de ani, nu e nimic nou in istoria individului social dependent de efectele acestui sistem.

        Media nu e o creatie noua, este doar acel “Pygmalion” caruia i s-a dat motilitate si putere de constrangere.

      Dependenta creaza frica, iar frica e un recto al aceluiasi sistem pre-creat, pentru ca si sistemul mass media depinde de resursele controlate de altii .

      La nivel politic: acumularea de profit, obtinerea legitimitatii, utopica imagine a libertatii individului inoculata prin aceasta metoda, toate au nevoie de un pod informational corelativ si stimulativ, desi toate sunt efecte clare ale aceluiasi sistem, indiferent ca e un sistem politico-social de manipulare in masa sau doar un sistem individual, personalizat prin prisma valorilor proprii: – tot ce e sistem duce la sistem, iar tot ce face trimitere este “un dat”, acel “a priorii” constiintei noastre colective- simplu prezentat si transmis prin o alta versiune ale aceleiasi patologii sociale de dominare in masa, in cazul de fata – “media”.

      Daca ar fi sa vorbim despre un arhaism socio-cultural, in structura ei, “media” a dat nastere unor evenimente prin insasi nasterea lor. Daca la inceput exista “mesagerul”, “turnatorul”, “marturiile din piatra”, “pergamentul”, “travaliul mioritic”, “sezatorile”, “hora” prin care informatia circula liber la nivel de masa, impactul lor mai tarziu e vizibil mai direct, mai rapid, mai complex.

      S-au nascut razboaie prin media, aliante politice sau apolitice, dezbinari inter-sociale, toate sub acelasi blazon de mediatizare si reciprocitate.

      Omul nu poate trai singur! – un slogan sigur cu care “media” a urcat podiumul subjugarii de grup. Poate fi o alta sursa de mentinere a unui echilibru aparent intr-un sistem vizibil dezechilibrat. L-am numit arhaic, pentru ca la baza ancestrala a originii ei, “media” a dat lumii noi si vechi aceiasi fateta. Suntem dependenti de noi insine si de ceilalti, iar prin ceilalti ajungem la noi insine.

      Media este un indicator cultural, dar cu ce prêt indicele neo-culturii ramane nemodificat? Numai daca ne gandim ce forta a televiziunii prin acest sistem de mediatizare, a dus la modelarea si sonorizarea credintelor, ideilor culturale sau socio-culturale. Toate pot duce la un canalibalism vizualizat de fragmentare si agresare a constiintei proprii, prin inlocuirea valorilor proprii cu valorile in masa.

      Oare cate mesaje subliminale, cate frame-uri pe secunda ne aboleste si subjuga retina in nevoia acuta de surogate apreciative si aplauze, in lipsa de troc?

      Si cand ne gandim ce sursa simpla de dominare in masa poate deveni televiziunea, intr-un mediu simbolic care nu e o “usa spre lume” ci o “lume in sine”.

      Auzim ceea ce vrem sa credem si credem ceea ce vrem sa auzim, egal “media”.

      Procesul de asimilare are 2 momente principale in media: Convingerea si Repetiti: Sunt esecuri sau virtuti ale aceleiasi trimiteri spre sursa mediatizarii sonore si vizuale.

      Televiziunea ca si factor- media- e insasi o familie creata sau mai bine zis pro-creata sa educe informatia in spiritul ei propriu, nu conteaza daca- deformat, subiectiv, plagiat, sau manipulativ…important e ca o induce, o trimite.

      E “poarta”… are acces la masa, o cuprinde si o influenteaza. Dar oare nu asta face “media” indiferent de instrumentele de care se foloseste?

      “Cu cat mediul social imediat este mai consonant cu punctul de vedere oferit de televiziune, cu atat individual este mai supus influentei mesajului TV.”

      Tind sa cred ca asa e, odata ce 90% din indivizi adopta realitatea transmisa din alte surse decat proprii.

      Publicul de televiziune, fata de publicul altor mijloace media, nu e deloc selectiv, asa ca “privitul la televizor” devine un ritual permanent…de ce nu, un mod fiabil de a trai.

      M-as opri putin la un alt capitol din multele care ar putea face trimitere spre mijlocul inter-relational uman si anume: –Varsta media

      Ce stim despre varsta mesajelor intercalate, defulate sau chiar refulate? Exista o varsta de percepere si acceptare in marketingul de transmisie al intereselor si nevoilor umane.

      Media – asta face, aparent se preocupa si are grija de ierarhizarea pe scara valorilor de sistem a nevoilor si intereselor umane, completandu-le, segmentandu-le, dobandindu-le sau transmitandu-le, influentand orice act de cunoastere umana.

      Mass media fotografiaza orice insitituie sociala si orice individ apartenent ei, o analizeaza, supravegheaza si o transforma in scenariu, fie el televizat, retelistic, sau prin presa. Daca influenteaza mediul, influenteaza si individul, grupul social, sau familia lui. Sa stam rupti de conexiunea cu exteriorul, prin orice instrument ar veni ea… ne trimite la izolare, decalaje informationale, inadaptare si resemnare sociala. Dar poate avea si efecte positive acest fapt:

      Cota manipularii informationale scade vijelios, sentimentul angoasei se reduce, dependenta de factorii sistemului descreste si devenim produsul unui sistem propriu, mai sanatos mai putin influentabil. Veriga slaba nu mai e receptorul informational, ci insusi emitatorul “media”.

      La nivel socio-politic, transformarile relatate in spatiul “evantaiului informational” nu poate trai fara prezentarea si emfazarea lui vandabila. Tot ce e media se cumpara si se vinde, e ca si cum cream si ne vindem creatia, nu o mai recunoastem, o anihilam cautand clone virtuale ale propriului nostru Eu, uitand imediat ca sursa upload-arii suntem chiar noi insine.

      Stau si ma intreb in cea mai simpla formula, daca omul primat isi marca teritoriul atat informational cat si influentabil prin mesaje si unde sonore brute, necizelate, inestetice, omul modern – devine propria marca a robotizarii informationale, iar teritoriul marcat e comun tuturor, prin simpla asociere a oportunitatii negotului informational cu cel al irosirii cautarii de sine.

      Oare cand spunem “media” ne simtim adeptii unui sistem care creeaza, sau care ne creeaza?

      Daca “media” e creatia- creatia sa creeze… noi devenim instrumentele ei si nu invers!

      Sfarsitul unei civilizatii fara un astfel de catalizator, poate fi apocaliptic, de sine statator, ori in speranta unei “unicitati” in plan uman, poate fi mai liber, mai autentic, mai plenar!

                                                                                                                           Mihaela Moraru (Maya) – Iasi