Luiza Balot: „Dacă nu ai relaţii, nu găseşti de lucru“

Luiza Balot a fost nevoită să plătească 200 de euro ca să se angajeze ca barmaniţă. În condiţiile în care rata şomajului a atins cote-record, găsirea unui loc de muncă pe timp de criză a devenit „o afacere în familie”.

Mii de compatrioţi apelează, săptămânal, la birourile Serviciului Public de Ocupare a Forţei de Muncă, fără a avea însă succes. Foarte rar, unii dintre ei reuşesc să-şi găsească un loc de muncă prin metodele tradiţionale, fie că este vorba de instituţiile statului, fie de firmele particulare de recrutare a forţei de muncă.

Un pont, vândut, la propriu, de un conaţional sau o recomandare din partea unei rude care lucrează deja sunt principalele metode de a mai găsi ceva de lucru în această perioadă. Potrivit statisticilor oficiale, singurul domeniu în care oferta locurilor de muncă a crescut anul acesta este agricultura, însă locurile suplimentare apărute sunt vânate de mult mai mulţi doritori.

Luiza Balot (21 de ani) a sosit în Castellon în urmă cu doi ani şi jumătate, după ce a terminat liceul în România. Mama ei locuieşte în Spania de 10 ani şi a sfă­tuit-o să aştepte până la 1 ianuarie 2007, data intrării României în UE, pentru a-şi căuta de lucru. Între timp, Luiza şi-a echivalat diploma de bacalaureat şi şi-a întocmit un CV în limba spaniolă.

„Când am început să-mi caut de lucru a fost greu. În plină recesiune, am trimis CV la peste 100 de firme, la şomaj, am pus anunţuri în ziare, m-am înscris pe site-uri, dar nu am avut noroc. Până la urmă, a funcţionat ceea ce la noi a funcţionat mereu – relaţiile. Cunoşteam pe cineva care cunoştea pe altcineva şi aşa mai departe, am dat 200 de euro şi m-au angajat barmaniţă la un restaurant din Castellon”, explică Luiza.

„În situaţia asta accepţi orice“

Nici în capitala Spaniei, considerată cea mai dezvoltată regiune din punct de vedere economic, situaţia nu stă altfel.

„Locurile de muncă sunt greu de găsit. Am stat la rând la ghişeu şi câte cinci ore. În situaţia de acum, eşti dispus să accepţi orice ţi se oferă”, povesteşte Mioara Niţu (41 de ani), originară din Slatina, aflată de şapte ani în Spania.

„Am pus anunţuri la ziar şi pe stradă ca să-mi găsesc de muncă. Nu am găsit nici măcar ceva cu jumătate de normă”, spune şi Vasile Todoran (52 de ani), originar din Brăila, după mai multe luni în care a căutat de lucru.

Conform datelor oficiale publicate de Institutul de Statistică, numărul şomerilor din Spania este de 4.010.700. Numărul angajaţilor a scăzut cu 766.000, în raport cu trimestrul al treilea al anului anterior.

Cunoşteam pe cineva care cunoştea pe altcineva, am dat 200 de euro şi m-am angajat barmaniţă.
Luiza Balot

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s