Moartea, într-un incendiu, a cinci compatrioţi a generat un puternic val de emoţie în rândul populaţiei din Miranda de Ebro. Tragedia a generat o impresionantă reacţie de solidaritate din partea spaniolilor faţă de rudele victimelor. Sute de oameni au ieşit în stradă la înmormântarea celor cinci.
În dimineaţa zilei de joi, 19 februarie, un incendiu produs într-un apartament din centrul vechi al oraşului Miranda de Ebro avea să schimbe planurile celor 40.000 de locuitori pregătiţi pentru Carnaval, cea mai importantă sărbătoare din an.
În incendiu şi-au pierdut viaţa micuţul Radu, în vârstă de trei ani, şi sora lui, de un an şi jumătate, părinţii şi mătuşa lor, toţi de etnie rromă. În semn de solidaritate, primarul a decretat trei zile de doliu oficial. Parada Carnavalului, programată la numai o zi după moartea românilor, a fost de asemenea amânată.
În apartamentul incendiat locuiau soţii Floriana şi Varga Radu cu cei doi copii, fratele lui Varga cu soţia sa, bunicul Florianei şi un prieten, Radu Boţiu, cel care a încercat zadarnic să-i salveze pe micuţi. „N-am putut să ajung la copii din cauza flăcărilor”, îşi reproşează, şi acum, bărbatul, deşi încercarea sa ar fi fost în zadar.
Au murit îmbrăţişaţi
Varga a decedat la o zi după ce a fost scos din incendiu. „Când au ajuns pompierii, era în moarte cerebrală. Ar fi putut să se salveze, dar s-a întors după copii. Corpul lui a fost găsit ars peste cel al fetiţei, încerca s-o protejeze de flăcări”, explică bunicul.
Cei cinci români au fost îngropaţi în cimitirul localităţii, iar cheltuielile de înmormântare le-a suportat primăria. Ion Avram, tatăl Florianei, spune că fără ajutorul primarului nu ar fi putut trece prin aceste momente tragice. „Mi-am pierdut fiica, doi nepoţi şi un ginere. Este o lovitură grea. Cei de la Crucea Roşie ne-au dat o sală pentru priveghi”, spune Ion.
„ingrijeau puţinul pe care-l aveau”
Românii erau cunoscuţi în cartier, unde se mutaseră acum 10 luni. „Îi întâlneam mereu pe străzi, munceau ce găseau. De multe ori, tatăl copiilor mă ruga să-i schimb banii mărunţi la bancă. Îmi dădea un pumn de monede, fără să le numere, avea încredere”, explică Francisco Berdio, unul dintre vecini. Paco, patronul unui bar din apropiere, este încă şocat.
„Veneau zilnic la mine în local. Unii au zis că trăiau în condiţii precare. Nu e adevărat. Îngrijeau puţinul pe care-l aveau. Apartamentul era foarte vechi, dar atât şi-au permis,” explică spaniolul.
„Erau de-ai noştri, nu străini”
Primarul oraşului a fost alături de familie încă de la aflarea veştii. „Mi-am anulat întâlnirile programate pentru acea zi ca să pot acorda sprijin familiei îndurerate”, explică Fernando Campo. În Miranda de Ebro locuiesc 600 de români, dintre care o bună parte sunt rromi. Lucrează în construcţii sau vând fier vechi.
„Au început să vină prin 2003. N-am avut niciodată probleme cu ei”, spune Campo. „Am plâns moartea celor cinci ca pe a oricărui alt locuitor al oraşului meu. Îi consider mirandezi. În zilele de priveghi, românii au fost mai uniţi ca niciodată, solidarizându-se exemplar în faţa tragediei. Aceste zile ar fi trebuit să fie pline de culoarea şi de bucuria carnavalului, însă au fost pline de durere şi solidaritate”.
Chetă pentru repatrierea unei conaţionale
În Najera, La Rioja, un alt gest de solidaritate spaniolă faţă de tragedia unor români. Pe 18 februarie, Monica Bogdănesc, 40 de ani, a decedat în urma unui atac cerebral.
Cu ajutorul spaniolilor, rudele au strâns cei 4.250 de euro necesari pentru repatrierea corpului. „Am pus puşculiţe cu poza ei în baruri şi în patru zile am strâns 2.500 de euro. În plus, bătrânii la care lucra au dat 700 de euro, iar biserica, 285.
Restul am pus noi, rudele”, spune Crina Mihnea, verişoara decedatei. „Doar cei de la Consulat au zis că nu ne pot ajuta”, adaugă ea.
Transmediaro Group 